Ghid de reziliență în fața slut-shaming-ului – cum ne protejăm de stigmatul sexual?

Resist - Tim Okamura

Stigmatul sexual este o experiență atât de comună în viața femeilor cisgender încât în timp ajungem să ne obișnuim și să ne desensibilizăm. Și totuși, din când în când, se întâmplă ca lucrurile să se așeze în așa fel încât te prind pe o poziție de vulnerabilitate, iar stigmatul te rănește, chiar dacă în mare parte a timpului ești o femeie puternică și treci ușor peste genul acesta de experiențe. Articolul de astăzi este făcut pentru acele momente când nu ai reușit să mai ții scutul suficient de sus pentru o fracțiune de secundă, iar niște cuvinte neavizate te-au tăiat. Articolul de astăzi este un ghid terapeutic despre cum să oblojești această rană - care nu înseamnă, sora mea, că nu ești suficient de puternică, ci demască o vulnerabilitate firească și tipică traiului într-o societate patriarhală care controlează corpurile femeilor de o eternitate, conștient și inconștient deopotrivă.

Patriarhatul nu discriminează. Este de ajuns să fii posesoarea unei vulve pentru a te califica din start drept candidată pentru slut-shaming, pentru a fi „prea cumva” în ochii unui bărbat sau chiar ai unei alte femei, care a ajuns să internalizeze diverse mesaje toxice și să le propage mai departe. Poți să fii o fetiță de 12 ani care și-a luat o fustă „prea” scurtă sau o bătrânică de 80 care se poartă „prea” atent și frumos cu preotul din sat. Dacă lucrezi ca model de videochat, ești o actriță care apare parțial dezbrăcată într-un film de festival sau pe scena unui teatru, ori o terapeută care vorbește cam „prea” asumat și deschis despre un tabu ca sexul, ai luat premiul cel mare: tocmai ai devenit ținta perfectă pentru fricile și nesiguranțele sexuale ale celorlalți. În rândurile următoare îți voi oferi un ghid de prim-ajutor la care să te poți întoarce ori de câte ori vei avea nevoie. Îți dăruiesc aceste exerciții și îmi doresc ca la finalul lor să te simți eliberată de presiunea de a te conforma, de rușine, de mâhnire, de tristețe, de furie, de limitările celorlalți.

Exercițiul 1: Bocancul eliberator

Suntem învățate ca femei să negăm stări precum furia și agresivitatea. În realitate, ele sunt parte din noi și au un rol pozitiv, dat fiind că ele ne avertizează că limitele ne-au fost încălcate într-un anumit context. Pentru a elibera aceste stări firești, îți sugerez să-ți imaginezi o scenă cu cât mai multe detalii plastice, un fel de tablou mintal care să te facă să te simți în control, puternică, și prin care să ripostezi față de nedreptățile care ți s-au făcut. Poate fi o imagine pe care să o evoci în mintea ta de fiecare dată când simți furia cum se întoarce către tine să te consume sau când simți rușinea și senzația de inadecvare cum te copleșesc. Astfel, poți ajunge să creezi o ancoră de împuternicire.

Să îți ofer un exemplu, un exemplu pe care m-am tot răzgândit dacă să îl expun public - deși nu o voi descrie în detaliu, imaginea care mă ancorează pe mine cel mai tare implică un bocanc greu din piele, cu talpă groasă, mult noroi, și un mângâiat foarte „duios”, „feminin” și „drăgălaș”, aplicat pe obrazul bărbatului care îmi critică libertatea și corpul. Mă simt eliberată de fiecare dată când vizualizez această scenă. Pe tine ce crezi că te-ar putea ajuta să te eliberezi și să te simți puternică? Ține minte, creierul nostru nu reușește să facă foarte bine diferența între imaginar și real – prin urmare, folosirea unei astfel de imagini drept ancoră mintală, chiar și imposibilă în realitate, poate să aibă un efect catartic suficient de satisfăcător. Pot să apară sentimente de vinovăție pentru imaginile crude pe care creierul tău le va crea. Se poate să vrei să te oprești din acest exercițiu, dar îți sugerez să ai încredere în mine și să îți lași totuși mintea să creeze imaginile și, astfel, să proceseze, într-un mediu sigur, o parte din furia înmagazinată.

Exercițiul 2: Strigătul mut 

O altă formă prin care ne putem elibera furia este să ne încordăm mușchii feței, gâtului și ai stomacului, precum și pumnii, fix așa cum o facem atunci când țipăm, fără însă a lăsa sunetul să iasă. Pe măsură ce încordăm mușchii, vom lăsa plămânii să se golească de aer, printr-un expir treptat și puternic. Dacă facem exercițiul corect, vom simți tensiunea cum crește. Dacă nu reușești, o alternativă la țipătul mut poate fi să mergi pe un câmp și să țipi cât te țin plămânii. Scopul este să permiți corpului să exprime cu intensitatea potrivită emoțiile cărora ai simțit că nu le poți da glas. De aceea, este esențial să îți dai voie să scoți la suprafața evenimentul declanșator înainte de a face acest exercițiu. După ce ai făcut exercițiul, îndreaptă-ți atenția spre tensiunea din corp – vezi ce semnale îți transmite în acel moment corpul. Știu foarte bine că se poate simți straniu sau chiar penibil la început, dar odată ce treci de senzația inițială de stângăcie vei vedea că funcționează. 

  Exercițiul 3: Conexiunea minte-corp

Furia vine la pachet cu o activare fizică (marcată prin creșterea frecvenței cardiace, inundarea sistemului nervos cu adrenalină și cortizol etc.), care are scopul să ne susțină corpul să acționăm și să îndepărtăm pericolul ori factorul disruptiv. Dacă nu avem posibilitatea să reacționăm în acel moment și să descărcăm eficient furia, tensiunea nu va fi eliberată, iar corpul va rămâne într-o stare de activare. Pentru a închide bucla, este nevoie să avem o declanșare fizică pe măsură. Când vine vorba de furie, mișcările fizice pe care le recomand pentru a provoca această declanșare sunt: boxul; scuturatul mâinilor și picioarelor însoțit de expir puternic și brusc; alergatul; lovirea unor perne cu o sticlă plină de 2 litri. Este esențial să se evoce gândurile și emoțiile în timp ce se execută aceste mișcări. Pe mine mă ajută să ascult heavy metal atunci când îmi metabolizez furia - muzica are astfel rolul de a mă ține în contact cu sentimentul și a nu îmi lăsa mintea să zboare în alte direcții. 

  Exercițiul 4: Partea rațională din noi 

La baza suferinței noastre se găsesc de cele mai multe ori gânduri disfuncționale. Ca femei cisgender, am preluat o gamă largă de mesaje și atitudini toxice despre sexualitate și despre corpurile noastre. Fiindcă sunt atât de bine înrădăcinate, aceste mesaje au devenit gânduri negative automate. Pentru a combate aceste „buruieni” care cresc în spațiul nostru mintal, este nevoie să identificăm ce gânduri ne-au venit în minte pe fondul incidentului de stigmatizare sexuală, să definim emoția declanșată și modul cum aceasta s-a simțit în corp, ca apoi să contestăm gândul respectiv pentru a putea crea o alternativă emoțională și somatică, care să fie benefică pentru echilibrul nostru interior. Cum am putea contesta gândurile disfuncționale? Prin întrebări ca:

• Ce dovezi am că acest gând este real? 

• Ce dovezi am că acest gând este fals? 

• Cine are de câștigat dacă eu cred acest gând? 

• Ce se întâmplă atunci când eu dau crezare acestui gând? 

• Ce se întâmplă dacă mă opresc din a crede că acest gând este valid? 

La final, îți propun să vii cu câte un gând realist, adaptativ, pentru fiecare dintre gândurile negative identificate. În plus, vreau să te folosești de mintea ta rațională pentru a îți aminti că nu tu ești greșită - greșiți sunt aceia care perpetuază stereotipuri și judecăți. Vreau să își aduci aminte că ceea ce ți-au spus nu este despre tine, ci despre ei și limitările lor; că oricum nu ți-ai fi dorit astfel de oameni lângă tine, implicit cuvântul lor nu ar trebui să atârne pe umerii tăi. Aș vrea să mergi chiar mai departe și să realizezi că cei care cuantifică valoarea unei femei în funcție de perspectiva ei asupra sexualității, numărul de parteneri sau lungimea rochiei sunt limitați de viziunea lor arhaică și stereotipică despre sexualitate și de idealuri nerealiste – implicit, ei nu vor avea acces la același nivel de satisfacție în cuplu și în sexualitate la care vei avea tu, o femeie puternică și asumată.

Vreau să realizezi că nu este despre tine, ci despre ei - bărbații care se simt intimidați de experiență pentru că realist vorbind nu au mare lucru de oferit, ori femei care își transpun dorințele refuzate ori fricile de pierdere asupra ta. Aș mai vrea să lași mintea rațională să îți amintească faptul că fericirea noastră depinde și de calitatea relațiilor noastre sexuale – implicit, o femeie care se cunoaște, care își știe preferințele, limitele, dorințele, și este capabilă să și le exprime, grație experiențelor avute, va avea o calitate a vieții mult mai bună, aspect pentru care ar trebui să te feliciți. Dacă vrei, poți lua aceste rânduri și să le scrii de mână sub forma unor afirmații pe care să le citești și recitești atunci când ai nevoie. Poți adăuga și alte afirmații la lista ta, pentru a se simți în acord complet cu tine. 

  Exercițiul 5: A cui este vocea?

Îți propun să stai puțin cu tine și să încerci să îți dai seama dacă nu cumva cuvintele care te-au agățat în acest moment sunt ale unei figuri importante din copilăria ta – poate un părinte, un bunic, un profesor, un medic ori un preot. Îți propun să verifici dacă nu cumva acele cuvinte au fost mai degrabă vreun ecou venit dinspre o figură cu greutate. Dacă sunt, aș vrea să iei o foaie de hârtie și să o împarți în două coloane. Vei scrie perspectiva persoanei în cauză pe coloana din stânga, iar pe cea din dreapta vei scrie perspectiva ta. La final, după ce le compari, îți propun să îți amintești că noi nu ne trăim viața pentru alții, ci pentru noi înșine; așa că prin urmare, adevărul nostru ar trebui să cântărească mult mai greu pentru viața noastră interioară decât ideile oricărei alte persoane, indiferent de cât de important ar fi acel om pentru noi.  

Exercițiul 6: Scaunul gol 

Ar fi minunat să ne putem confrunta în siguranță agresorii de fiecare dată. În realitate, nu avem de prea multe ori această șansă și ne rămâne doar să ne descurcăm în interiorul vieții noastre psihice cu rănile pe care le-au lăsat în urmă. De aceea îți propun să iei un scaun și să îl așezi în fața ta. Vei pune pe el poza persoanei care te-a insultat. Dacă a fost cineva necunoscut de pe stradă și nu ai nicio poză pe care să o poți găsi, poți să desenezi o caricatură a acelei persoane. Uitându-te la imagine, vreau să îți imaginezi că persoana în cauză este pe acel scaun și că îi poți spune orice ai să îi spui, fără niciun fel de filtru. Poți să înjuri, poți să umilești, poți spune orice ai tu nevoie. 

  Exercițiul 7: Părintele grijuliu 

Respingerea declanșează la nivel emoțional o durere similară cu cea fizică. Când suntem răniți, avem nevoie de cineva care să ne bandajeze rănile. Prin urmare, îți propun să te folosești de părintele tău interior și să oferi, cu blândețe, o îmbrățișare, copilului rănit din tine. Te încurajez să te îmbrățișezi, cu brațele încrucișate, punându-ți palmele pe umeri, și să îți amintești că ești în siguranță și că nu mai poți fi rănită atunci când părintele tău interior te protejează.

  Și eu te îmbrățișez și sper că această trusă de prim-ajutor emoțional să îți fie de folos de fiecare dată când va fi nevoie de ea. Dacă te întrebi de ce am ales să vorbesc doar despre femei cis, să știi că am considerat că femeile trans au o experiență la care se adaugă multe nuanțe diferite și complexe – implicit, nu am vrut să minimizez într-un articol particularitățile experienței lor. Cândva voi scrie o postare și despre stigmatul (inclusiv sexual) pe care îl îndură persoanele trans, dar și despre stigmatul sexual pus pe umerii bărbaților gay. 

În loc de trimitere către mai multe informații, astăzi îți sugerez să transformi experiența ta negativă într-una pozitivă, cu efect individual și în comunitate:

• să te implici în susținerea unui ONG din rețeaua VIF (Violența Împotriva Femeilor), precum Centrul Filia, A.L.E.G. (Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen), Asociația ANAIS, Asociația Necuvinte, E-Romnja, Pe Stop etc.;

• să dăruiești acest articol unei cunoștințe care crezi că ar putea să beneficieze de el;

• să scoți o prietenă la o cafea și să deschideți conversația despre slut-shaming, dat fiind că discuțiile de acest gen pot fi cu adevărat vindecătoare și pot reduce din stigmat și rușine;

• să îți notezi pe o hârtie 3 lucruri pe care le iubești la sexualitatea ta și să o păstrezi ca memento al valorii tale;

• să îți faci și ție un cadou și să te înscrii la un curs de auto-apărare pentru femei.